La doar 17 ani Antonio Andrei isi implineste visul, acela de a face teatru. Joaca in cateva piese de teatru la Teatrul National si are o multime de proiecte despre care aflati in interviul de mai jos.
Exclusiv.ro: Pentru cei ce te cunosc sau nu am vrea sa te descrii in cateva fraze.
Antonio Andrei: Mă numesc Antonio Andrei, am 17 ani, și sunt absolvent al Scolii de Duminică de la UNATC…
Cum ai descoperit actoria? Ce te a facut sa te indrepti spre acest domeniu? Cine te a inspirat sa devii actor?
Totul a pornit de la Tania Popa… Pe care am idolatrizat-o o bună perioadă de timp… am vazut-o acum câțiva ani la TV la Teo sau ceva si m-a surprins cat de plina de energie si cata bună dispoziție poate să aibă. Și m-a dus mintea să îi scriu pe Facebook…sa o întreb cum aș putea sa o cunosc personal, iar ea mi-a dat o invitație la spectacolul ei cu „Fata din Curcubeu”. Am mers la spectacol, si tin minte si acum că eram atât de plin de mine că eu am invitație de la Tania Popa si ca m-a invitat să trec și pe la cabine după spectacol. Pentru mine a fost Wow! Și când am iesit de la spectacol, i-am spus mătușii mele: „Cred ca vreau să fac teatru.” A râs și mi-a zis: ” O să-ți treacă!” Și uite că nu mi-a trecut nici acum…
In acest moment in cate piese joci si unde?
Acum joc în „Revizorul”, în „Vizita batranei doamne” la TNB, dar ocazional… când lipsește câte cineva de la figurație, în „Exploziv”, ăsta e spectacolul meu drag, la Muzeul Literaturii, în Fata din Curcubeu, și în „Lut” pe care urmează să îl punem la Teatrul Dramaturgilor Români sper…
Cu ce actori cunoscuti ai jucat pina acum? Cu cine ti ar placea sa joci?
Mi-ar plăcea mult să joc cu Afrodita Androne sau cu Sorina Ștefănescu, amândouă sunt extrem de calde și în același timp radicale și impunătoare. Dar dacă ar fi să aleg, l-aș alege cu siguranță pe Ioan Andrei Ionescu. E cel mai solar om pe care îl știu. Îmi face mare plăcere întotdeauna să revin la spectacolele lui.
Cum ai descrie sentimentul care te invaluie atunci cand joci un nou rol?
Când joc în Exploziv spre exemplu, trebuie sa fie liniște. Dar nu liniște în sensul de tăcere, ci de pace interioară. De asta, când plec cu Exploziv pe la festivaluri sau prin țară, am un regim de viață strict: țin post cu două-trei zile înainte, fac rugăciunile Ceasurilor, incerc sa nu vorbesc cu nimeni… Iar în ziua de spectacol imi închid telefonul, repet textul si citesc cărți legate de tema spectacolului. Eu consider că nu îmi poate ieși așa cum doresc eu fără un astfel de regim de viață. Iar cand cobor la scenă, deobicei nu am emoții. Pentru că în sinea mea se nasc tot felul de sentimente care construiesc fiecare personaj. Iar la final, dacă publicul nu se grăbește sa aplaude, înseamnă că a fost bine. Ca energia încă lucrează. Așa spunea Mircea Albulescu.
Planuri pentru anul acesta?
Nu mi-am propus nimic pentru 2019, si nici nu o voi face. O actriță si o prietena de-a mea spune mereu: ziua de azi e a noastră, ziua de ieri e a diavolului, iar cea de mâine e a lui Dumnezeu!