Exclusiv: Esti unul dintre actorii români care trăiesc visul american. Pentru cei ce nu te stiu te rog sa le amintești ce ai facut in Romania pe micile ecrane si nu numai.
Romeo Visca: Salut. Da, hai sa ne reamintim ce am facut in Romania. Pai pe langa Teatru, pe care l-am practicat prima data in Romania in Bacau, cred ca am ajuns “cunoscut” marelui public prin aparitiile TV. Primul proiect a fost un Pilot pe care l-am filmat pentru Prima TV, cred ca se numea “Impas in 2” , apoi am facut “Blestemul Iubirii” la Kanal D, un serial ceva mai ciudatel. Prin 2011 a venit marele proiect “Iubiri Secrete”, unde l-am jucat 2 sezoane pe Vlad Dumitrescu, rol care de altfel m-a si consacrat, la Prima TV, ulterior am renuntat la serial, desi semnasem contract pe inca un sezon (filmasem si Promo-ul pentru sezonul 4 si eu n-am mai revenit in serial). Am mai aparut 2 sezoane ca si Co-prezentator/Assistent al Andreei Raicu pentru “Miss Fata de la Tara” , iar ultima mea aparitie a fost la un Dating show pt Euforia TV , cred ca se numea “Reteta Dragostei”.
Ai putea să ne spui de câti ani esti in America?
Eu si familia mea inca locuim in Londra, pentru mine acolo este acasa. In SUA m-am mutat in 2015, iar de atunci imi petrec viata intre cele doua continente. Mare parte din an o petrec aici in Los Angeles, pentru ca munca mea, momentan, este aici, dar de cate ori pot, zbor si acasa in Londra.
Cum ai ajuns sa faci actorie in tara tuturor posibilităților?
Pai simplu. Sunt actor. Dupa o viata de teatru (in Romania si UK), la un moment dat, ca actor, vrei sa incerci si altceva. Desi teatrul este sufletul meu si oricand ma intorc cu drag pe scena, in meseria asta nu poti sa nu iti doresti sa ajungi si pe micul sau marele ecran. Asa ca, dupa o conversatie cu Agentul meu din UK, am cazut de acord ca Hollywood-ul este urmatoarea destinatie. Evident, totul a fost planuit. Mie-mi place foarte mult sa invat tot timpul, orice. Si am zis “daca tot ma duc in Hollywood, de ce sa nu-mi dau si Masteratul”, daca tot am sansa asta mare. Si da, dupa 2 ani de SUA, am absolvit una din cele mai prestigioase academii de Film din lume, “New York Film Academy”, sectia Actorie – Film si Televiziune, cu onoruri. Mereu am fost de acord ca munca asidua va fi mereu rasplatita. Si sunt foarte mandru ca prin munca mea si cu ajutorul familiei si prietenilor, am ajuns acolo unde imi doream.
Ce inseamna actoria pentru tine?
Asta e o intrebare foarte dificila. Nu pentru ca are un grad ridicat de dificultate, ca doar nu vorbim sanscrita. Ci pentru ca e ca si cum m-ai intreba “de ce ne este oxigenul folositor”. Intelegi? E o intrebare cu raspuns subinteles pentru mine, dar voi incerca sa explic cat de bine pot, ce inseamna pentru mine actoria, pentru cititorii Exclusiv.ro. Pentru mine, actoria, este un dar, pe care l-am primit de Sus si pe care consider ca am datoria sa-l dau mai departe. Eu spun povesti. Pana la urma Actoria asta este. Povesti puse-n scena pentru oameni. Spun povesti, compun povesti, traiesc povesti cu un scop anume. Care e acesta? Scopul meu, si vorbesc strict din punctul meu de vedere. Daca eu reusesc sa fac macar 1 om, mai fericit, intr-o zi, prin una dintre performantele mele, fie pe scena, TV sau Film…eu mi-am atins scopul. Eu am reusit, poate, sa schimb, intr-un fel sau altul, viata unui om, Fie pe moment, fie pe lunga durata. Oamenii nu vin la teatru sau la Cinematograf sa ne vada pe noi, actorii. Ei vin sa se vada pe ei. Atentie, ce-am spus acum este foarte important. VIN SA SE VADA PE EI. Oamenii, noi, cu totii, avem nevoie de momente , doar ale noastre, in care sa uitam , ce zi e azi, daca avem bani pentru cheltuieli, daca avem ce pune pe masa, sa uitam dureri, tristeti, fericiri, de ce nu, sa ne transportam intr-o alta viata, doar pentru ideea aceea, “Cum ar fi daca”? Stii? Eu de asta sunt actor- imi place sa daruiesc oamenilor, MOMENTE in care sa uite cine si ce sunt, si sa isi dea frau liber imaginatiei, prin ceea ce reusesc eu si colegii mei sa creem intr-un proiect. Imi place sa lucrez intr-un mediu in care pot vedea efectiv cum , printr-o privire, un om, traieste liber. La teatru sau cinema, din momentul in care s-a stins lumina…incepe fantezia. Numeste-o cum vrei tu. Dar pentru mine ca actor, artist…acela e momentul in care stiu ca am sansa unica de a aduce un zambet, o alinare sau o fantezia, oricarei persoane din publicul meu. Iar pentru asta , voi sta pe scena cate zzile voi avea.
Ai putea sa refuzi un rol? De ce?
Am refuzat foarte multe roluri. Cred ca orice actor , care tine cat de cat la prestigiul sau, nu accepta orice oferta. In primul rand la mine nu primeaza banii. Eu sunt actor, se presupune ca fac asta din dragoste pt meseria mea. Deci banii nu egal dragoste. Asa vad eu lucrurile. Apoi….fiecare actor are o piata pe care poate sa mearga. Eu de exemplu joc 90% roluri negative. Asta e norocul meu. Si nu glumesc, sa joci roluri negative e extrem, dar extrem de frumos. Iti da voie sa te joci cum vrei. Mi s-a spus o chestie de foarte multe ori, inclusiv in “Iubiri Secrete” – Oamenii iubesc sa ma urasca.!! Am renuntat la roluri din motive intemeiate cred eu. Ori nu mi-a placut rolul, si eu nu-l fac daca nu-mi place, ori nu am vrut sa ranesc proiectul. Da, se intampla foarte des ca actorii sa primeasca oferte, desi poate nu sunt potriviti pe rol, dar na, e o “afacere” pana la urma si stii cum functioneaza lucrurile. Decat sa joci un rol si sa strici tot proiectul (pentru ca vorbim tehnic aici- nivele, creatie, structura ,deconstructie, etc) doar ca sa “mai apari” si tu undeva…mai bine te concentrezi pe ce stii sa faci, sau, lasi pe cine e mai bun. Eu asa vad lucrurile. Nu am chestia cu “eu sunt starul”…de fapt urasc chestia cu “starul”…nu esti star esti actor. Stai jos si invata-ti replicile. Iar un al 3-lea motiv , si cel mai des intanlit la mine e echipa de productie. Eu stau si analizez mult dupa ce primesc un scenariu…aflu cine cum ce face- vad colegi, echipa, tot. Eu merg foarte mult pe vibe-ul de la prima intanlire- daca acolo nu dau de ce trebuie- renunt. Actoria se face din placere si cum zambetul pe buze. Evident, nu sunt copil, conflicte si situatii tensionate apar mereu. Dar eu am nevoie sa simt ca echipa si cu noi, actorii, trag in aceeasi directie. Daca eu simt ca altele sunt motivele, daca simt ca oamenii nu sunt dedicati 100%, de obicei renunt. Eu sunt un profestionist peste masura , si ma doare cand vad ca lucrurile nu merg cum trebuie din motive gresite. Iar cu timpul inveti sa simti asta, de la prima citire, de la primul interviu, uneori de la auditii. Iti spun sincer, am primit roluri , imediat dupa auditie si apoi mi-am sunat agentul sa le refuze politicos. Ori pt ca nu mi-a placut regizorul, ori pentru ca nu mi-a placut auditia, ori pentru ca organizarea auditiei si felul in care am fost tratat la auditie m-a deranjat…nu ma intereseaza. Vezi tu, aici e o chestie. stii ca se spune ca “actorii sunt muritori de foame”. SI cam asa e, in multe cazuri (vorbim alta data de ce sunt unii actori in situatia asta”. Dar eu nu imi pun presiunea asta pe mine. Poti sa-mi oferi aur. NU mor de foame daca nu fac rolul X sau Y, multumesc lui Dumnezeu, sunt bine. Nu intelege ca sunt arogant. NU! Dar decat sa fac ceva ce nu-mi place, nu mai fac deloc. Ori fac si iese perfect ori stau acasa. Nu din “foame” voi spune DA unor chestii in care nu cred…nu cred ca am cum sa performez daca eu traiesc cu frica ca “vai daca spun nu stiu ce si ma da afara”? Nu sunt bogat, nici eu nici familia, dar imi permit sa traiesc decent momentan, fara sa fiu nevoit sa fac ceva ce nu-mi place. Am muncit si am tot demonstrat pana acum, sa pot sa incep sa imi permit sa spun NU atunci cand nu vreau ceva.
Ai putea sa ne spui daca faci mai mult teatru sau mai multa televiziune in SUA?
In LA Teatrul nu reprezinta o mare parte din industrie. Hollywood-ul este Film si TV. Dar sunt, evident cateva teatre si aici. Teatru fac in masura in care imi permite timpul momentan. Teatrul e greu de dus pana la final. Ai 3-4 luni de repetitii, probe, costume, schimburi de viziuni, re-directari, schimbari sau ajustari de echipa….apoi joci de obicei 2/3 performante pe zi Joi-Duminica , depinde de cat de lung e contractat proiectul. Uneori ai o scena de 16 saptamani, uneori de 5 alteori e cu reinnoire in perpetuare…si e dificil. In timpul scolii am jucat mult, la Victory in Burbank l-am jucat pe Howie in “Rabbit Hole” dupa care am renuntat ca veneau finalele de an. Apoi la Acme in Hollywood l-am jucat pe Cassius in “Julius Caesar”, Shakespeare- scena de 16 saptamani. Si am intrat si cu o piesa noua la Victory iarasi, in timpul celei de la Acme, unde l-am jucat pe Simms in “the Nether” , o piesa fantastica, lansata in 2013. Televiziunea e favorita mea. Am avut norocul sa ma iubeasca FOX-ul si sa-mi dea cateva replici in American Crime Story – Versace, am inteles ca apar in vreo 3 episoade, eu am filmat 5. Dar au anulat show-ul , e o perioada stranie momentan aici cu TV-ul. Multe showuri mari au picat – Lucifer, 2 Broke Girls, Scandal, Code -Black – in care am si aparut de altfel, Code -Black e facut de Disney si distribuit de ABC. Inca sunt la inceput…Hollywood-ul nu e usor de cucerit. Gandeste-te ca suntem 1,5 milioane de actori inregistrati. Competitia e acerba. Multumesc lui Dumnezeu ca oamenii vaf ce fac si cum fac, ce aduc “la masa” cum se spune, si ma cheama inapoi. SI asta ma multumeste. Pentru mine, e fantastic. Joc pe cele mai mari platouri din lume, in numele lui Dumnezeu. Nu e de ici de colo. Am muncit pana la extenuare sa trec toate probele pt Versace, de exemplu. Ca nu te gandi, ca desi am avut nu rol extrem de mic, aici vorbim de Hollywood. Totul devine super mega important- am dat 3 saptamani de probe- telegenie, lumini, sunet, costume, machiaj, auditii vreo 4 la numar. Dar asa invat. Si stiu ca urmeaza si rolurile mai mari, pentru ca oamenii au fost multumiti. Si in Hollywood, e doar o chestie de timp, din momentul in care te-a observat cineva pana cand faci “breakthrough-ul”, cum il numim noi. Adica trecerea la rolurile mari, principale.
Cu cine ai avut ocazia să joci dintre vedetele de la Hollywood?
Pai dupa cum stiti, cu Penelope Cruz, Ricky Martin si Edgar Ramirez in Versace pt FOX, cu Marcia Gay Harden in Code-Black pt ABC, cu Allison Janney in “Mom” pt WB si am stat 3 minute de vorba cu Christian Bale intr-o productie ce urmeaza sa apara anul viitor cred, in iarna. Nu pot sa va spun despre ce este vorba dar e despre viata unor interlopi celebri din SUA din anii 70’. Va prindeti voi. Aaaaa si in Londra am lucrat cu Daniel Craig, Christoph Waltz si Tom Cruise , ca s-au filmat la Pinewoods si Shepperton , 007 si Mission Impossible. Cu Christoph Waltz chiar am muncit mult, vreo saptamana, cu scena de la masa din 007. Sunt mandru ca mi-a dat niste sfaturi foarte bune.
Ce este cel mai greu de facut atunci cand esti departe de casa?
Sa-ti pastrezi sanătatea. Sa ramai cu picioarele pe pamant. Apoi dorul de familie si prieteni. In Hollywood nu exista prietenii. Totul e pe viata si pe moarte. Aici suferi de singuratate daca esti slab. De asta , de exemplu, foarte putine celebritati locuiesc in LA. Majoritatea vin , filmeaza si pleaca inapoi in statele lor. Hollywood-ul e bun pt munca. Si cam atat. Apoi vrei inapoi la familia ta, la prietenii tai , la a fi TU. Doar ca eu ca fire, sunt destul de puternic, si nu ma las doborat asa usor. Orice greutate mi-o transform in putere. Nu mi place sa ma vad cu slabiciuni. Vulnerabilitatile le tin pentru scena.
Ai revenit în România pentru diverse ocazii. Ce te ar face sa revii de tot?
Da, e adevarat, am fost o data in 2014 si o data anul acesta, in 2018. Am avut o propunere , am acceptat-o pentru ca eram in Europa si a fost destul de usor. Dar sa revin de tot…hmm, nu stiu. Eu nu am pe nimeni in Romania…imi este greu sa cred ca Romania v-a mai fi vreodata casa mea. Nu ma intelege gresit, este o tara extrem de frumoasa si am foarte multe amintiri de acolo. Dar…nu este locul meu. Niciodata nu mi-am gasit locul in Romania, nu stiu de ce. Eu de mic “voiam in Strainatate”…nu stiam ce e, il auzeam pe fratele meu de “strainatate” si eu credeam ca acolo e frumos si bine. De mic am vrut sa locuiesc in alta tara, nu de azi de ieri. Si cand am ajuns in Londra…am sitmit ca pot sa rezonez mai bine cu meleagurile Angliei. Si mai e un motiv…eu sunt artist,…nu apartin niciunei tari si niciunei persoane. Apartin doar familei mele, lui Dumnezeu si cel mai important PUBLICULUI MEU. Unde sunt chemat si dorit, acolo ma duc. Da, Romania, repet, este superba, si mereu o sa aiba un loc in inima mea…dar casa mea e in Londra. De reveneit definitiv, nu stiu. Dar nu voi spune niciodata. Viata mea e deja hotarata de alte puteri superioare noua, cred eu. Asa ca las destinul sa decida unde ma v-a duce.
Ai mai primit oferte pentru proiecte in România?
Da, evident. Inca pastrez legatura cu anumite persoane din Industrie pe care eu le respect enorm si cu care , poate la un moment dat, voi colabora din nou. Dar stii cum e, eu sunt aici…costurile sunt mari pentru o casa de productie sa ma aduca pe mine de la mama naibii pana in Romania. Apoi, Romeo Visca momentan este un brand in crestere. Trebuie sa te gandesti si la aspectele financiare – atentie nu ca vreau eu bani multi, NU! – dar trebuie sa ma gandesc bine pentru ca timpul pierdut aici, e important. Trebuie sa judec foarte atent impreuna cu echipa mea, fiecare detaliu. Nu pot pleca asa 2-3-4 luni, decat daca se merita. Altfel stau aici, ca stau bine.
Ce rol ti ar plăcea sa joci?
Nu am un rol anume. Eu joc tot ce-mi place si consider ca mi se potriveste. In actorie e o lege – NU ai voie sa-ti judeci rolul- e acolo cu un motiv. Dar da, imi place sa joc cat mai negativ, cat mai rau, cat mai excitant, cat mai provocator. Si stii de ce? Daca n-ar exista raul , n-am sti ce e binele. Mi-a plcut Vlad Dumitrescu in Iubiri Secrete. PRIMATV a luat 2 amenzi din cauza mea , iar CNA a modificat legea , printre motivele invocate fiind chair unul din episoadele in care Vlad facea ravagii. Si vreaau sa-l joc pe Hitler, la un moment dat. Vreau sa inteleg psihologia acestui personaj, printr-un alt fel de filtru.
Pana la ce varsta te ai vedea făcând această meserie?
Vreau sa fac un stop miocardic, cu Ambulanta prinsa-n trafic, pe scena. Cand suna ceasul…suna! Eu acolo vreau sa mor…pe scena.
La ce ai renuntat pentru cariera?
La familie, prieteni si timp nepretuit pierdut cu acestia.
Ai face compromisuri pentru cariera?
Da. Nu am multe ifose cand vine vorba de munca. Eu muncesc nu stau la taclale. Ce-i aia compromisuri? Sa ce? Eu iau rolul si-l fac cat pot de bine…scopul scuza mijloacele. Si am spus mai sus care-i scopul meu. Nu exista limite- numai mintile incuiaate pun limite “eu nu fac aia, eu nu fac ailalta”. Eu fac de toate. Ca fac pt public, nu pt mine. Vorba regretatei Stela Popescu “Decat sa stai acasa si sa te uiti la TV cum joaca altii, mai bine-i lasi pe altii se se uite la tine. Nu poti juca numai Moliere si Shakespeare. Nu poti sa ajungi sus daca nu mai inchzi cate un ochi din cand in cand”. Asa sunt si eu. Eu imi fac mesria, cum stiu si cum pot. Cu-i nu-i convine, sa nu se uite. Cui nu-i place, sa se angajeze la McDonalds sperand sa-i cada din cer , Hamlet.
Ce faci in timpul liber?
Scriu. Ascult muzica. Gatesc. Ma uit la tot felul de seriale din trecut. Acum ma uit la “I love Lucy” , un serial fenomenal din 1952 , care este considerat parintele SITCOM-ului cu multi-camere , de astazi. Comedie pura si sincera. Si apoi dorm. Cat pot. Trebuie sa arat mereu bine , astfel ca odihna e imperios necesara.
Te ai gandit sa scrii un scenariu de serial sau film?
Da. Eu am produs in scurt metraj in 2016 pe care l-am scris, regizat si jucat in el. Am avut premiera la Teatrul 5 din Warner Brothers. Dupa care l-aam inscris la niste festivaluri, sa vad si eu…cam pe unde sunt. Am fost admis la 5 dintre ele. Dupa care am primit un telefon care a schimbat un pic lucrurile si acum scriu un lung metraj cu acelasi subiect, aceeasi poveste. Sunt la pagina 120 si ma apuc de deznodamant. Dar stii cum e …nu scrii la comanda…scrii cand ai inspiratie. Vedem ce iese, momentan nu pot sa va zic prea multe. Dar daca iese, o sa fie bine, inclusiv pentru Romania. Si am inceput sa scriu pentru TV. Episoade pilot. Eu am un anumit tip de umor, foarte negru, foarte dur, sarcastic….gen Joan Rivers. Sper sa prinda.
Cum ai descrie viata de actor de la Hollywood?
Ai grija in cine ai incredere…te poate da in judecataa in urmatoaele 5 minute. Nu exista prietniii, exista interese. Cand prinzi un rol, da-ti viata pe set si fa echipa sa te aplaude. Du-te acasa, da-ti jos machiajul , uita-te in oglinda, adu-ti aminte cine esti si culca-te. Maine o iei de la capat. Da, exista lumini, lumuzine, petreceri fastuaose, toata lumea zambeste daca exista o camera de luaat vederi in jur, toata lumea a “amazing” si “fantastic”…exista bani frumosi, exista oportunitaati , exista tot ce vrei sa existe. Daca esti norocos si ajungi sa ai toate aceste lucruri…da mai departe. Ramai cu picioarele pe pamant, ramai onest, ramai integru, ramai stapan pe situatie…si incearca sa devii zilnic, o varianta mai buna a ta. Ultima parte e foarte rar intalnita aici in marele Hollywood.
Ce ti se pare mai greu? Sa fi urmărit de fotografii sau sa dai interviuri si probe pentru diverse proiecte?
Expunerea publica pentru mine e foarte greu de digerat. Foarte greu. Eu nu inteleg treaba asta cu “apari la TV, toata lumea tre sa stie”. Da’ de ce tre’ sa stie? Da’ de ce? Ce cauti tu la mamaia acasa care-i batrana, bolnava si surda? Esti nebun? Nu te gandesti ca poate-o strici si mi-o platesti de noua? Ce cauti tu sa afli ce-am mancat la pranz? Crezi c-am mancat vreun cartof transformat genetic din vreun ananas? Sunt un om care-si face meseria. Si nu ma intelege gresit…respect si iubesc presa. Consider ca intre meseria mea si cea a oamenilor de presa, exista o stransa colaborare. Dar cu bun simt. In Romania eu am trait cea mai urata varianta de “presa”…in care s-au dus inclusiv in satul in care eu am copilarit din Bacau sa afle chestii legate de tatal meu…cum a murit…cum sa moara? cu maainile pe piept ca doar nu l-am inmormantat in picioare cantand Lambada…intelegi ce zic?? Radem, glumim, dar nu parasim incinta, e o vorba. Mie-mi plac lucrurile facute cu bun simt si ratiune. Nu-ti bate joc de munca mea…ca eu incerc sa o respect pe a ta! Dam interviuri, aparem la TV, radem, ne jucam…dar nu incerca sa afli nu stiu ce, ca n-ai ce. Nu inventa, caa inventez si eu. Slava domnului ca totusi, in Romania, atat cat a fost, oamenii din presa m-au cunoscut si am avut mereu o relatie foarte OK. Chapeau, pana acum , tuturor celor cu care am lucrat. Printre care si tu , si stii asta.
Te ai gandit vreodata sa posezi intr un mod exclusiv pentru exclusiv.ro?
Exclusiv…adica cum? Dezbracat? Cum sa nu. Numai ca nu ma vrea nimeni. Dar eu fac de toate. Sunt actor. Simt constant nevoia sa ma exprim in toate felurile si modurile. Actorii nu sunt cunoscuti a fi cei mai “sanatosi” oameni…am avut inclusiv 1 auditie anul acesta , cu Dustin Ardine si Aijia Ji (regizori) si rolul cerea sa ma dezbrac. Am intrat la auditii direct asa cum m-a lasat Dumnezeu. Nu am inhibitii de nici un fel. Sunt OM. la fel ca toti oamenii. Nu e nimic intereant de vazut….doar EU pot sa fac ceva interesant din corpul meu, prin diferite metode. Altfel sunt doar un trup, din carne, oase, sange si piele ca oricare altul. Mai exlusiv de atat? Dupa cum am zis…nu am frici sau temeri. Pot sa fac ce vreau eu, atat timp cat o fac asumat si cu demnitate.
Un mesaj pentru cititorii exclusiv?
Ii salut si le multumesc tutoror celor care si-au dedicat timpul citirii acestui interviu. Le multumesc inca o data ca ma urmaresc si ca au vizzionat proiectele din care am facut parte. Celor ce doresc sa afle mai multe, le spun ca ma gasesc pe Fb – Romeo Visca , Instagram Romeo_Visca Actor sau pot afla mai multe de pe romeovisca.com In acelasi timp vreau sa va multumesc si voua , celor de la Exclusiv ca mi-ati dat sansa sa vorbesc cu voi si sa impartasesc o mica parte din mine. Bafta multa si la cat mai multi cititori!