Teatrele de la noi sunt pline de tinere talente care isi asteapta randul sa fie descoperite. Un astfel de exemplu este Denis Hanganu, pe care il vedeti la teatrul National din Bucuresti, dar si in multe alte proiecte la alte teatre din capitala. Cu siguranta ca vor urma si alte roluri si am vrut sa aflam mai multe despre acestea, despre tanarul actor asa ca l-am descusut pentru cititorii exclusiv.ro despre actorie, viata si ce urmeaza pentru el. Iata ce a iesit si sa speram ca-l vom vedea mai des la teatru dar si in filme si productii de televiziune.
Exclusiv.ro: Pentru cei care te cunosc dar mai ales pentru cei care nu te cunosc, cum s-ar descrie Denis Hanganu in maxim 3 fraze?
Denis Hanganu: Am 24 de ani, sunt proaspăt absolvent de master in actorie, al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală și Cinematografcă I.L. Caragiale din București (promoţia 2016, clasa Adrian Titieni). Am crescut in capatul Estic al Uniunii Europene, primind o educatie care m-a calit pentru enorm de multe lucruri. Sunt tanar, plin de energie, de aspiratii, increzator in fortele proprii si pregatit oricand de lucru.
Unde te pot vedea spectatorii?
Pe spectatori ii astept cu drag la Teatrul National, la „Tragedia Omului” si „No man’s land”,
la Teatrul Metropolis, la spectacolul „One way”, adaptare dupa „O zi de vara”,
la Teatrul Bulandra, sa vada „Incendii”, la Teatrul Masca pentru „Loochy si Moochy”, la Teatrul Apropo pentru spectacolul „Casuta din ceata”, dar si la Teatrul Ion Creanga, unde sunt distribuit in „Eliza viseaza”.
Cum ai ajuns sa faci teatru?
Nici eu nu stiu. Cred ca am mers cu drumul, cum ar spune bunicul meu. Cert e ca tata voia sa port un grad inalt in cadrul armatei, mama, cand eram mic se gandea ca poate ma fac preot, eu visam sa ajung boxer sau tenismen si-am devenit pana la urma actor.
Factorul declansator al ideii cred ca a fost participarea mea in trupa de teatru a liceului, in cei 4 ani de studiu. Ulterior, m-am hotarat sa dau admiterea la facultatea de teatru din Iasi, am intrat primul acolo si abia atunci mi-am facut curaj sa vin sa incerc si la Bucuresti. Tin minte ca am trait niste momente foarte speciale in vara lui 2013.
Cum te ai indragostit de actorie?
Avand incredere. N-a fost un moment anume cand m-am decis asupra faptului ca vreau sa fac asta. In cazul meu a fost vorba despre incredere, care, la fel ca in relatiile interumane, se construieste greu, in timp. A fost mai valoroasa nu puterea intensitatii sentimentului principal declansator, ci constanta prezentei lui in gandul meu. Cu alte cuvinte, n-a fost ceva particular care m-a adus mai aproape de actorie, ci acumularea acelor mici lucruri si mici bucurii pe care mi le-a oferit meseria asta in scurtul timp in care am practicat-o.\
Ce inseamna teatrul pentru tine?
Libertate. Libertate in sensul ei pozitiv bineinteles, de aici derivand mai multe concepte, de pilda, libertatea de a te exprima, de a fi tu insuti, de a fi inovator, lipsa constrangerilor, liberul arbitru etc. E ceva ce toti cautam, dar cred ca putini sunt cei care intr-adevar gasesc calitatea asta enumerata printre insusirile meseriilor lor, dupa caz. Suntem martorii acestui scenariu chiar acum, in zilele noastre.
Ce rol ti-ai dori sa interpretezi?
De toate. Cred ca succesul in meseria asta, desi el va avea intotdeauna o caracteristica subiectiva, e dat de consistenta, si cu precadere de calitate, acestea doua fiind intr-un raport de echilbru. Dar revin asupra consistentei, afirmand cu sinceritate ca mai intai de toate, pentru mine e important sa joc. Asadar, tot timpul sunt dispus pentru roluri noi.
Film, teatru sau televiziune?
Teatru si film mai ales. Acum, „incurcate sunt caile Domnului”, cum spune vorba. Teatrul e ceva atat de frumos si deosebit, dar pe de alta parte, filmul intotdeuna a avut marele avantaj de a dainui peste ani, asa ca, in lumea contemporana din 2019, tind sa aleg filmul.
Ai avut ocazia de a juca cu actori mari si cunoscuti?
Da, si de fiecare data a fost o experienta bine-venita. Unele chiar sunt cu caracter de lectie de actorie, chiar de comportament si asta e un mare plus pentru mine.
De la care actor ai invatat si ai furat meserie?
De la foarte multi. Spun asta pentru ca, printr-o comparatie, ma simt ca un burete ce are o capacitate destul de mare de a asimila continuu cunostine noi. Lista e lunga pentru ca tot timpul analizam si incercam sa „fur” orice e bine, atat de la colegi sau/si profesori (cand eram student), cat si de la diversi actori pe care-i vedeam in spectacole. E drept faptul ca am invatat in special de la indrumatorii spectacolelor mele de licenta, respectiv de dizertatie, aici fiind vorba de profesorii Adrian Titieni, Emanuel Parvu si Geoge Ivascu, iar mare parte din recunostinta merge catre ei.
Ce ai fi facut daca nu faceai aceasta meserie?
M-am gandit de multe ori insa nu m-am oprit asupra unui raspuns fix. Poate mergeam in armata, sau deveneam diplomat, cine stie, cert e ca am incredere c-as fi gasit o solutie buna pentru viitor, chiar daca nu urmam actoria.
Te vezi actor principal intr un serial de televiziune?
Da, fiindca intamplarea face ca, de curand sa fi luat un rol principal intr-un nou serial de televiziune. Mai multe detalii, deocamdata tin de confidentialitate, insa sa speram ca ne vedem cat mai curand pe micile ecrane.
Te consideri un cuceritor?
Nici pe departe. Ma consider un om simplu, care a copilarit intr-un loc drag, la capat de tara. Recunosc insa ca incerc pe cat pot sa-mi intrec limitele, sa ma dezvolt armonios si sa atrag cat mai multi oameni in jurul meu pentru ca imi place sa fiu inconjurat de oameni.
Ne poti spune doua lucruri exclusive despre tine?
Am crescut la granita cu Rep. Moldova si am un trecut ceva mai teribilist. Fac box inca si acum si amendez comportamentul golanesc prin Bucuresti aproape de fiecare data cand ma intalnesc cu el, indeosebi in trafic.(doar daca ne referim la scorul cu taximetristii, avem o statistica de 7-0).
Ce ti-ai dori pentru 2019?
Nu pot sa zic, fiindca nu se mai indeplineste. Glumesc. Mi-as dori sa cresc frumos, sa fiu putin mai intelept si sa am de lucru non-stop. Daca nu acum cand sunt tanar si pot, cand altcandva? (mai ales ca e din placere, nu stau sa numar zilele pana la salariu).