Multă lume îl ştie din telenovela „Lacrimi de iubire” dar mai ales din „Cu un pas înainte”, serialul de la Pro TV cu Crina Semciuc, Smiley şi Laura Cosoi în roluri principale. Acolo l-au remarcat mulţi telespectatori pe Cristi Hogaş (aka Cristinel Hogaş), acolo a dansat, şi şi-a făcut remarcat talentul. Însă după aceea a cam dispărut din peisaj, aflând ulterior că a plecat la Londra, unde joacă teatru, regizeaza şi face filme. Şi că seamănă foarte bine cu Johnny Depp L-am descoperit datorită facebook-ului şi am vrut să aflăm ce mai face, mai ales că pe 7 august este ziua lui de naştere. Aşa că între două fusuri orare, el pe cel de Londra, unde încă nu era ziua lui şi noi pe cel de România, unde era deja aniversat, l-am supus unui tir de întrebări. Aşa că ce a ieşit puteţi citi în continuare! Exclusiv.ro: Salutare, Cristi! Fanii te ştiu de prin seriale de televiziune, în 2005 ai jucat în “Lacrimi de iubire” şi din 2007 pînă în 2008 ai făcut parte din distribuţia serialului “Cu un pas înainte”. Cum a fost acea perioada? Cristi Hogaş: A fost o perioadă tumultoasă în care am învăţat foarte multe lucruri în profesie. În 2005 eram încă student la UNATC şi în paralel cu “Lacrimi de iubire, filmam şi pentru un serial în Ungaria. În acelaşi timp învăţam lucruri noi pe set (platourile de filmare, n.r.), eram mereu preocupat cum să devin un actor şi mai bun, să îmi valorific potenţialul. Ce amintiri ai de la filmările de atunci? Majoritatea amintirilor gravitează în jurul serialului “Cu un pas înainte”. Aveam zile lungi de filmare şi repetiţii, cu bucuriile si incercarile de rigoare. Petrecand mult timp impreuna, începuserăm să ne cunoaştem destul de bine. Am ramăs cu multe amintiri frumoase. Deseori mă gândesc cu drag şi mi-e dor de Familia “Cu un pas înainte”. Cu cine dintre colegii tăi erai prieten şi cu cine ai păstrat legătura? În timpul filmărilor, am încercat şi reuşit într-o oarecare măsură – sper, să fiu prieten cu toată lumea. Indedeosebi cu Aylin si Geanina. Şi ulterior am ţinut legătura pentru o perioadă scurtă cu ei, dar după ce m-am mutat în Londra, e mai greu. Sunt în strânsă legătură cu Andreea Păduraru îndeosebi, întrucât şi ea locuieşte la Londra. Ba chiar am lucrat cu ea într-un proiect de teatru pe care l-am regizat. Îţi mai aminteşti cum era atunci când filmai? Erai oprit pe stradă, dădeai autografe? Da, se întâmpla uneori. Dar cel mai frumos sentiment îl aveam când primeam un zambet cald, necondiţionat de la o persoană necunoscută în public. Un zâmbet şi atât. Când ţi-ai dat seama că vrei să devii actor? Deşi flirtam cu ideea încă de când eram elev la liceu şi jucam în Brăila la Teatrul Maria Filotti, serios m-am gândit atunci când am făcut figuraţie în calitate de model pentru filmul “Callas Forever” şi am avut şansa să stau lângă Jeremy Irons. Iar charisma şi energia lui m-au intrigat enorm si mi-am zis: “Vreau să fiu ca el” Ce înseamnă pentru tine a fi actor şi care crezi că sunt riscurile meseriei tale? A fi actor înseamnă să slujesti un rol, un concept, o filosofie, o paradigmă, o revoluţie. Un actor este doar un servitor umil care face legătura între 2 lumi. Riscuri sunt multe, dar cred că cel mai periculos este să ajungi să ‘joci’ în loc să fii, să simţi, să trăieşti pe scenă/în faţa camerei. Ceea ce este strâns corelat de relaţia actorului cu adevăratu-şi sine (nealterat de dorinţa de a încerca să fii pe placul tuturor). În ce proiect ţi-a plăcut să joci cel mai mult? În teatru mi-a făcut o mare plăcere sa joc personajul “Dracula” în adaptarea pentru scena dupa romanul lui Bram Stoker la Teatrul Lion And Unicorn în Londra şi “Poetul” in Tristan Tzara’s ‘Handkerchief of Clouds and Gas Heart’ la Institutul Cultural Român In Londra cu ocazia aniversarii a 100 de ani DADA. Iar în film, am jucat de curând personajul principal Mihai (un emigrant român în Londra) în “Memento Amare” – o producţie poetic-artistică, foarte draga mie.â Cu ce actor român sau de afară ţi-ar plăcea să joci? Jeremy Irons, Jeremy Irons and …. Jeremy Irons. Fac această glumă pentru că l-am văzut de curând în “Lungul drum al zilei către noapte” la Wyndham’s Theatre şi… trecuse ceva timp de când nu mai fusesm emoţionat atât de intens! Am o listă conşitentă de actori cu care îmi doresc să joc… Anthony Hopkins, Ian McKellen, Jonny Depp, Brad Pitt, James Franco, Meryl Streep, Julienne Moore, Eva Green… and many others. Şi nu în cele din urmă, sper să am ocazia să am un ‘meci’ pe scenă sau pe set cu un un forte drag prieten actor din România – Emilian Oprea. Dar cea mai patimasa dorinta este o colaborare cu Madonna. Ce anume faci acum şi unde? Mă bucur de vacanţă până în septembrie când încep studiile la master, am un film în postproducţie şi câteva audiţii importante. Ai refuzat vreodată un rol şi dacă da din ce motiv? Deşi mi-e foarte greu să spun nu, am fost nevoit să refuz un singur rol în care eram şi foarte implicat emoţional de altfel. “Lipsa de respect pentru actorie” a unor colegi a fost motivul principal. Care este rolul pe care ţi l-ai dori să-l joci? Isus & Hamlet Ţi-ar plăcea să revii în ţară şi să faci din nou teatru sau televiziune? În poveştile cu care am copilarit mereu mă identificam cu mezinul care la un moment dat trebuia să plece în lume să îşi găsească ‘norocul’ şi să se întoarcă după ce a trecut toate testele. Aşa că am urmat povestea. Şi am trecut prin mari încercări personale, care m-au împins mai aproape de mine însumi şi mi-au demonstrat cât de puternic sunt – deci norocul a fost găsit. Doresc să mă întorc pentru a valorifica şi împărtăşi înţelepciunea acumulată. De cand am plecat, am avut câteva audiţii pentru film în România şi sper să mai am. Ne poti spune ceva inedit despre tine? Sunt multe de spus pentru că nu prea am stat degeaba. În ultimul timp am urmat o serie de cursuri cum ar fi Pictură, Regie Film, Design Vestimentar, Egalitate şi Diversitate, Spiritualitate, atât pentru căutarea unor noi forme de expresie artistică dar şi pentru a-mi extine orizontul cunoaşterii. Deşi Pictura a devenit mai mult decât o pasiune, ba chair am fost finalist pentru Bowker Prize 2018, în toamma aceasta voi începe să studiez un Master în Film Making la Kigston University. Un mesaj pentru spectatorii din România? Desi fizic nu sunt alături de voi foarte des, în cuget şi simţiri sunt cu voi, vă iubesc şi vă transmit toate gândurile bune.