„Dacă tot stăm acasă în această perioadă a pandemiei, încercăm să ne pregătim un pic și pentru Sfintele Sărbători prin curățenie în casă, dar și în suflete. Fac curățenie în casă și în curte, iar între timp îmi amintesc cu drag de copilărie. Am timp sa devin nostalgică și îmi amintesc cum eram în satul natal, unde sărbătorile erau parcă altfel, mai curate și pline de bucurie, abia așteptam să ne pregătim de Florii.

Înainte cu o săptămână, chiar două, „văruiam” /zugrăveam în casă cu var și în var adăugam culoare. Era tradiție! Iar tot ce era pe pereți era lucrat manual -„cingee”- le spuneam noi. Erau prosoape țesute și cusute manual, toate acestea trebuiau să fie curate. Spălam geamurile, perdelele și ultima era podeaua, pe care o frecam strașnic cu perie de rădăcină și cu o „cârpă”. Afară făceam curățenia de primăvară, greblam frunza, adunam „cloambele”, adică crengile uscate și căzute, curățam și „văruiam” pomii.

Se spune că orice plantezi înainte cu o săptămână de Florii dă roade…
Se spune că orice plantezi înainte cu o săptămână de Florii dă roade, așa că noi plantam pomi și flori și să știți că ne-am bucurat ani la rând de roada lor.
Sufletește ne pregăteam prin post și rugăciune…
Sâmbăta era „sâmbăta lui Lazăr” (Iisus l-a înviat pe Lazăr din morți), motiv pentru care noi sărbătoream în plus moșii de primăvară. Bunica făcea gogoși și plăcinte de post și mergeam pe la vecini să le dăm de pomana morților.
Duminica ne trezeam cu sufletul curat, mulțumeam lui Dumnezeu pentru că ne puteam bucura de ziua Floriilor, ne îmbrăcam în „haine de biserică” și mergeam la slujbă, unde sărbătoream intrarea lui Iisus în Ierusalim. La Biserică se sfințea salcia, care la noi este simbolul rodului. Crenguța de salcie o puneam la streașina casei pentru un an roditor și ca să ne protejeze casa de tunete și fulgere.
Masa de Florii era foarte simplă și asta pentru ca se ținea post și atunci erau „scoverzi” sau clătite, gogoși sau plăcinte făcute de post cu dulceață de prune cu nuci.